La temelia mesajului creștin stă adevărul că Dumnezeu este singurul Conducător viu și adevărat, al tuturor lucrurilor. El este Stăpânul și Regele a tot ceea ce există. Spre deosebire de mulți conducători umani, Dumnezeu nu este corupt sau egoist. El este un Conducător cu totul bun și iubitor, care continuă să se îngrijească de lumea Sa cu generozitate și să o conducă cu dreptate.

Dumnezeu este Stăpânul tuturor lucrurilor, pentru că El a creat totul. Dumnezeu este sursa și Creatorul a tot ceea ce există, inclusiv a lumii bune și frumoase în care trăim. Aceasta este lumea Lui. El a făcut-o și El este responsabil de ea.

El ne-a creat și pe noi.

Dumnezeu a creat omenirea și ne-a oferit un loc unic în lumea Sa bună. El ne-a mandatat să stăpânim lumea, să avem grijă de ea și să fim responsabili pentru ea – în timp ce Îl onorăm și ne supunem lui Dumnezeu în calitate de conducător și îi mulțumim pentru generozitatea sa.

Tot ceea ce este greșit în viețile noastre și în lume provine din alegerea greșită pe care a făcut-o omenirea. Încă de la început, nu am vrut ca Dumnezeu să fie Stăpânul nostru. L-am respins ca Dumnezeu, hotărând să trăim în felul nostru, sfidându-L.

Noi toți facem acest lucru în viețile noastre.

De cele mai multe ori, pur și simplu îl ignorăm pe Dumnezeu sau îl ținem la distanță și ne continuăm viața. Nu-i mulțumim așa cum ar trebui pentru că este Creatorul și Susținătorul nostru generos. Nu îl onorăm și nu îl ascultăm ca pe Stăpânul nostru. Ne urmăm propriile noastre dorințe și priorități și trăim după valorile în privința cărora decidem că sunt cele mai bune (fie că sunt religioase, seculare sau un amestec din amândouă).

Cuvântul care apare frecvent în Biblie pentru această atitudine rebelă față de Dumnezeu este „păcat”, iar noi toți ne facem vinovați de acest lucru – indiferent dacă urmăm o anumită religie sau nu.

Ne aflăm într-o lume plină de mici „dumnezei”, fiecare dintre noi făcând lucrurile în felul său, fiecare dintre noi încercând în mod egoist să supună lumea și pe ceilalți oameni propriei noastre voințe.

Nu este de mirare că acest lucru nu dă rezultat. Autoguvernarea noastră eșuează și suferim consecințele, inclusiv daunele pe care ni le facem nouă înșine, oamenilor din jurul nostru și lumii în care trăim.

Ca oricărui Stăpân bun, lui Dumnezeu îi pasă suficient de mult încât să ia în serios răzvrătirea noastră. El ne trage la răspundere pentru acțiunile noastre, deoarece pentru El contează faptul că îl dezonorăm, că îi tratăm atât de prost pe ceilalți oameni și că îi distrugem lumea.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu va lăsa ca răzvrătirea să continue la nesfârșit. Ar fi nedrept din partea Lui să facă acest lucru.

Noi experimentăm judecata lui Dumnezeu împotriva răzvrătirii noastre în realitatea morții. Suferința și moartea nu sunt naturale. Corupția, degradarea și moartea din lumea noastră fac parte din pedeapsa lui Dumnezeu pentru respingerea Lui de către omenire.

Dar mai există încă o judecată cu care ne vom confrunta. Cu toții vom sta într-o zi în fața lui Dumnezeu și îi vom da socoteală pentru viețile noastre, pentru răul pe care l-am făcut și pentru că L-am respins în calitate de Stăpân.

Sentința pe care Dumnezeu o va pronunța în acea zi va fi aceea prin care ne va da ceea ce am cerut – și anume despărțirea de El. El ne va despărți definitiv de El Însuși. Și, din moment ce Dumnezeu este sursa vieții și a tuturor lucrurilor bune, a fi despărțit de El înseamnă o distrugere care nu se termină niciodată.

Acesta este un lucru teribil, să cazi sub sentința judecății lui Dumnezeu. Este o situație cu care ne confruntăm cu toții, pentru că toți suntem vinovați de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu iubește lumea pe care a creat-o și ne iubește pe noi. El nu ne-a lăsat să suferim consecințele răzvrătirii noastre. Și-a trimis propriul Fiu divin în lume pentru a ne salva: pe omul Isus Hristos.

Spre deosebire de noi, Isus nu s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. El a trăit întotdeauna sub stăpânirea lui Dumnezeu, dându-I onoare și mulțumire și ascultându-L în toate. El nu a meritat în niciun fel judecata lui Dumnezeu. El nu a meritat să moară.

Cu toate acestea, Isus a murit. Deși avea puterea lui Dumnezeu de a vindeca bolnavii și chiar de a învia morții, Isus S-a lăsat executat pe o cruce romană. De ce?

Vestea extraordinară este că Isus a murit ca un substitut pentru niște răzvrătiți ca noi. El a luat asupra Sa judecata și pedeapsa pe care noi le meritam, murind pe cruce în locul nostru. Moartea este pedeapsa pentru răzvrătire, iar El a suferit moartea pe care o meritam noi.

Noi nu merităm nimic din toate acestea. Noi L-am respins pe Dumnezeu, dar, din cauza marii Sale iubiri, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi.

Dumnezeu a acceptat moartea lui Isus ca plată integrală pentru păcatele noastre și l-a înviat din morți. Isus a învins moartea și a înviat pentru a fi ceea ce umanitatea a fost întotdeauna menită să fie: stăpânitoarea lumii lui Dumnezeu.

În calitate de Stăpânitor de la Dumnezeu, Isus a fost desemnat și ca Judecător al lumii. Când Isus se va întoarce și va veni ziua judecății, Isus va fi cel care ne va cere socoteală pentru răzvrătirea noastră împotriva lui Dumnezeu.

Dar Isus nu este doar Regele și Judecătorul desemnat de Dumnezeu, ci și Salvatorul de la judecată. Datorită morții Sale în locul nostru, El se oferă acum să ne ierte toate păcatele. Ele au fost deja plătite. Acum putem avea un nou început cu Dumnezeu, nu mai suntem răzvrătiți, ci prieteni loiali, aducându-i toată mulțumirea și cinstea.

În această viață nouă pe care o oferă Isus, Dumnezeu însuși vine să locuiască în noi prin Duhul Său. Putem experimenta bucuria unei noi relații cu Dumnezeu.

Iar când Isus se va întoarce în toată slava Sa, putem fi total încrezători că vom fi acceptați de El – nu pentru că merităm să fim acceptați, ci pentru că El ne-a luat pedeapsa, murind în locul nostru.

Primul mod de a trăi este să continuăm în răzvrătirea noastră împotriva lui Dumnezeu – ignorându-L și trăindu-ne viețile în modul nostru propriu. Din păcate, aceasta este decizia pe care cei mai mulți oameni continuă să o ia.

Rezultatul final al acestui mod de viață este judecata inevitabilă și corectă a lui Dumnezeu. Nu numai că trebuie să suportăm consecințele dăunătoare ale respingerii lui Dumnezeu aici și acum, dar ne confruntăm cu perspectiva îngrozitoare a unei veșnicii de separare de El.

Dar există și un alt mod de a trăi. Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și îi cerem iertare, încrezându-ne în Isus ca Stăpân și Salvator înviat, atunci totul se schimbă.

Pentru început, Dumnezeu șterge totul cu buretele. El acceptă moartea lui Isus ca plată pentru răzvrătirea noastră păcătoasă și ne iartă în mod liber și complet. El își revarsă propriul Duh în inimile noastre și ne dă o viață nouă care se întinde dincolo de moarte și în eternitate. Nu mai suntem răzvrătiți, ci facem parte din propria familie a lui Dumnezeu. Acum trăim cu Fiul lui Dumnezeu, Isus, ca Domn al nostru.